UC'IDE, uc'id, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei fiinţe; a omorî, a asasina. ◊ Compus: (pop.) ucigă-l-crucea (sau -toaca) s.m. = dracul, diavolul. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distruge, a nimici; a desfiinţa. 2. Tranz. si refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. si: (pop.) uc'ig] - Lat. occidere.
Sursă : DEX'98 (19819)  - ana_zecheru

UC'IDE vb. v. omorî.
Sursă : Sinonime (216594)  - siveco

UC'IDE vb. v. distruge, nimici, omorî, sinu-cide.
Sursă : Sinonime (216595)  - siveco

uc'ide vb., ind. prez. l sg. si 3 pl. uc'id, perf. s. 1 sg. ucis'ei, 1 pl. uc'iserăm; conj. prez. 3 sg. si pl. uc'idă; ger. ucigând; part. uc'is
Sursă : DOR (290978)  - siveco

A UC'IDE uc'id tranz. 1) (fiinţe) A lipsi de viaţă (premeditat sau din întâmplare); a omorî. 2) A distruge moraliceste; a nimici. 3) pop. A bate foarte tare; a snopi în bătaie; a zdrobi; a stâlci; a tăbăci; a toropi; a făcălui. /<lat. uccidere
Sursă : NODEX (358233)  - siveco

A SE UC'IDE mă uc'id intranz. 1) A face (concomitent) schimb de bătăi mari (cu cineva); a se bate tare (cu cineva). 2) pop. A-si cauza leziuni corporale. /<lat. uccidere
Sursă : NODEX (358234)  - siveco